"Daca iei cu tine o carte la drum", zise Mo, cand i-o puse pe prima in lada, "atunci se petrece ceva ciudat: cartea o sa inceapa sa-ti stranga amintirile. Mai tarziu nu trebuie decat s-o deschizi, si ai sa fii acolo, unde ai citit-o prima data. Chiar de la primele cuvinte, or sa se reintoarca toate: imaginile, mirosurile, inghetata pe care ai mancat-o citind...Crede-ma, cartile sunt ca hartia de muste. De nimic nu se prind amintirile atat de bine ca de paginile tiparite."
"Orice carte trebuie sa inceapa cu o astfel de hartie", ii spuse odata lui Maggie. "Cel mai bine cu una de culoare inchisa: rosu inchis, albastru inchis, dupa cum e legatura cartii. Cand deschizi cartea e ca la teatru: mai intai e cortina. O dai la o parte si incepe reprezentatia."
Cornelia Funke, Inima de cerneala, Editura Trei, 2007
Biblioteca Babel. Iată antinomia. Să luăm reflecţiile unui entuziast al internetetului şi să le confrutăm cu Bibloteca Babel de Borges. Să ne întrebăm la sfârşit cine are dreptate.
Teza: Hipertextul
„Hipertextul pune la îndoială: secvenţa prefixată, definiţia ănceputului şi a sfârşitului, „măreţia” proprie a unei povestiri şi ideea de unitate sau de „întreg” asociată acestor concepte. Prin urmare, ne putem aştepta ca, în povestirea hipertextuală, forme individuale, ca de exemplu intriga, caracterizarea şi decorul să se schimbe în acelaşi mod ca genurile literare produse din amestecul acestor tehnici. Textul, hipertextul reprezintă un obiect în mare parte necunoscut şi în continuă redefinire.” (...)
Trebuie să ne eliberăm de prejudecata confoma căreia hipertextul şi hepiermedia sunt evoluţii, perfecţionări, extensii ale tehnologiei textual şi să considerăm hipertextukl mai degrabă ca pe o realitate autonomă care, prin intermediul caracteristicilor sale, îi îngăduie textului electronic săi exprime cel mai bine potenţialităţile. (...)
Textul electronic nu poartă asupra sa povara şi fixitatea hârtiei. Eliberarea sa de pe suportulde hârtie (pe care este stabil definitiv) s-a petrecut datorită electronicii. Statutul şi ţinuta practice ale scrierii electronice l-au transformatîntr-o tehnologie mai apropiată de discursul oral decât de scriere. (...)
Raporturile care reglează textul electronic şi, după cum vom vedea, şi hipertextul, sunt de tip asociativ, foarte asemănătoare cu funcţionarea minţii umane. Legăturile dintre gânduri se produc instantaneu şi paradigmatic: două concepte, în minte, intră în contact
Deoarece exprimă diferite ale aceleiaşi probleme sau pentru că evocă o serie de contexte asemănătoare care facilitează punerea reciprocă în relaţie.(...)
Scriitura electornică moşteneşte o mare parte din prerogativele discursului oral tocmai datorită eficienţei şi rapidităţii informaticii. Cazul cel mai izbitor ăn care se manifestă această oralitate este instrumentul poştei electronice, un mijloc de comunicare ultrarapidă, care combină caracterul informal al discursului vorbit şi prospeţimea comunicării imediate.
Antiteza: Biblioteca Babel
Universul (pe care alţii îl numesc Biblioteca) este format dintr-un număr indefinit, şi poate infinit de galerii hexagonale, prevăzute în mijloc cu vaste puţuri de ventilaţie pe care le înconjoară balustrade foarte joase. Din orice hexagon se văd etejele inferioare şi superioare: la nesfârşit. Distribuţia galeriilor este invariabilă. Douăzeci de rafturi lungi, câte cinci pe un perete, acoperă toate laturile, în afară de două; înălţimea, care este egală cu a etajelor, o depăşeşte cu puţin pe cea a unei biblioteci normale. Una din feţele libere dă într-un vestibul îngust, care se închide spre altă galerie, identică cu cea dintâi. (...)
E lucru ştiut: pentru fiecare rând desluşit şi pentru fiecarejudecată cu rost apar leghe întregi de cacofonii fără noimă, de confuzii verbale şi de incoerenţe. (Am aflat despre existenţa unui ţinut barbarai căror bibliotecari repudiază obiceiul superstiţios şi absurd de a cauta vreun senscărţilor şi îl aseamănă cu cel de a căuta înţeles visurilor sau liniilor haotice din palmă...)
Biblioteca este totală şi (...) rafturile ei înregistrează toate posibilile combinări ale celordouă zeci li cevade simboluri ortografice (număr, deli foarte mare, nu infinit) adică to ceea ce este posibil să fie exprimat în toate limbile. Totul; istoria minuţioasă a viitorului, autobiografiile arhanghelilor, catalogul fidel al bibliotecii, mii şi mii de cataloage false, demonstrareafalsităţii acestor cataloage, demonstrarea falsităţii
catalogului adevărat, evanghelia gnostică a lui basilides, comentariul acestei evanghelii, relatarea veridică a propriei tale morţi, versiunea fiecărei cărţi în toate limbile, interpolările fiecărei cărţi în toate cărţile.
Nu pot combina nişte caractere d h c m r l c h t d j pe care divina Bibliotecă sa nu le fi prevăzut şi care în vreuna din limbile ei secrete să nu ascundă o teribilă semnificaţie. Nimeni nu poate rosti o silabă care să nu fie plină deduioşie şi de spaime, care să nu constituie, într-unadin aceste limbi, atotputerniculnume al unui zeu. A vorbi înseamnă a comite tautologii. Acestă epistolă inutilă şi verbioasă există deja din cele cinci rafturi ale unuia dintre nenumăratele hexagoane – după cum există şi combaterea ei.
(Un număr n de limbaje posibile foloseşte acelaşi vocabular, în unele dintre ele, simbolul „biblioteca” admite diferenţa corectă „ubicuu” şi „etern sistem de galerii hexagonale”, dar bibliotecă înseamnă „pâine” sau „piramidă”, sau orice alteceva, iar cele şapte cuvinte care o definesc au cu totul altă valoare. Tu, cel care mă citeşti, eşti sigur că înţelegi limbajul meu?)
Maurizio Ferraris
"Alo? Unde esti? Mic tratat despre telefonul mobil."
